Înfiorătoarea moarte a lui Roberto Calvi: Un puzzle de nedeslușit
Trupul neînsuflețit al lui Roberto Calvi, cunoscut sub numele de “Bancherul lui Dumnezeu”, a fost găsit atârnat de un pod din Londra acum 43 de ani, lăsând în urmă un mister care sfidează soluționarea. Cazul său, încărcat de controverse, deschide o cutie a Pandorei cu privire la legăturile sale cu Vaticanul, mafia italiană și o organizație secretă masonică.
Calvi, fost președinte al Banco Ambrosiano, cea mai mare bancă privată din Italia, a dispărut în iunie 1982. Pe 18 iunie, trupul său a fost descoperit spânzurat sub Podul Blackfriars. Jurnalistul Hugh Scully a adus la lumină implicarea lui Calvi într-o rețea internațională de fraudă, dezvăluind conexiunile sale cu mafia, francmasoneria și chiar Vaticanul.
În momentul dispariției lui Calvi, 1,5 miliarde de dolari lipseau din conturile băncii. În buzunarele sale au fost găsite cărămizi și valută în valoare de 10.000 de lire sterline, alături de un pașaport fals, sugerând un plan de fugă bine gândit. “De ce ar face cineva tot acest efort doar pentru a sfârși atârnat sub un pod?”, se întreba Scully.
Scandaluri financiare și legături periculoase
Banco Ambrosiano, fondată în 1896, a avut legături strânse cu Biserica Catolică, iar Banca Vaticanului era principalul său acționar. Această entitate financiară, operând fără supravegherea autorităților italiene, i-a permis lui Calvi să acționeze în umbră. Arhiepiscopul Paul Marcinkus, cunoscut pentru legăturile sale cu mafia italiană, era un aliat de nădejde al lui Calvi.
Legăturile cu mafia nu se opresc aici. Michele Sindona, un alt bancher cu conexiuni mafiote, a murit în închisoare după ce a consumat cafea otrăvită. Ambii bancheri erau membri ai lojei masonice P2, cunoscută pentru activitățile sale ilegale. În 1981, raidurile poliției au dezvăluit o listă de membri ai P2, incluzând nume proeminente din politică, provocând demisii în masă și scandaluri politice.
Un deznodământ controversat
Vaticanul a recunoscut o responsabilitate morală în falimentul Banco Ambrosiano, dar nu a suportat consecințe legale. Documentele compromițătoare și activitățile ilegale ale lui Calvi au alimentat speculațiile că acesta a fost ucis pentru a pune capăt tăcerii martorilor incomozi.
În 1998, s-a stabilit că Calvi nu s-a sinucis, iar rănile sale nu puteau fi atribuite unei sinucideri. În 2002, o instanță italiană a concluzionat că acesta a fost omorât. Cu toate acestea, în 2007, toți suspecții au fost achitați, iar enigma morții sale rămâne nesoluționată.
Fără răspunsuri și fără justiție, povestea lui Roberto Calvi continuă să captiveze și să intrige, aruncând o umbră de incertitudine asupra legăturilor sale cu forțele întunecate ale lumii financiare și politice.
