Gabriel Dorobanțu: Decizia neașteptată de a părăsi agitația urbană
Gabriel Dorobanțu, un nume emblematic în peisajul muzicii ușoare românești, a făcut o alegere surprinzătoare acum 23 de ani care i-a transformat destinul. Artistul a lăsat în urmă forfota capitalei, îndreptându-se către liniștea bucolică a localității Cornu. Ce l-a motivat să facă acest pas radical? Dorința profundă de a împlini visul mamei sale de a trăi într-un adevărat colț de rai, departe de tumultul urban.
Motivul din spatele mutării
„Locuiam într-un cartier frumos, în Drumul Taberei, iar eu m-am născut în Militari. Mama și-a dorit mult să avem o casă la munte, dar nu una de vacanță, ci să ne mutăm cu totul. Așa că ne-am decis: cu cățel, cu purcel, ne-am mutat definitiv. Am vândut apartamentele și am construit casa la Cornu. Nu regret absolut deloc”, a dezvăluit artistul pentru VIVA!
Un nou început, o viață transformată
Acum, la vârsta de 72 de ani, Gabriel Dorobanțu reflectează cu satisfacție asupra alegerii făcute. „Respir aer curat de 23 de ani. E o încântare, o bucurie. Câmpina, aflată în apropiere, are cele mai multe zile însorite pe an. E o zonă cu un aer deosebit în Europa. Singurul lucru care mă întristează este că fructele nu mai au gustul de altădată”, povestește el cu un strop de nostalgie.
Amintiri neprețuite alături de părinți
Relația strânsă cu părinții a rămas un capitol important în viața sa. „Am fost un copil ascultător, crescut cu dragoste pentru părinți. I-am îngrijit cu toată inima și nu am nicio remușcare. Mi-a plăcut să-i văd mulțumiți și liniștiți”, mărturisește artistul, rememorând clipe prețioase alături de mama sa.
Copilăria, rampa de lansare către succes
Chiar dacă nu a fost ca în basme, copilăria sa a fost una fericită și plină de muzică. „Mama s-a ocupat de mine, m-a dus la Palatul Pionierilor, unde am început cursuri de teatru. Mai târziu, m-am înscris la corul de copii, o alegere care m-a format”, își amintește cu drag Gabriel.
Provocări și împliniri profesionale
Deși experiența teatrală a fost un obstacol, a învățat perseverența. „Am primit un rol în ‘Scufița Albastră’, dar textul era bătut la mașină. Nu mă descurcam, a fost frustrant. Am renunțat la teatru și am rămas la cor”, recunoaște el.
Deși regretă lipsa muzicii corale de la radio, Gabriel Dorobanțu nu și-a pierdut pasiunea. Decizia de a părăsi Bucureștiul a fost curajoasă, dar a adus lumină și pace în viața lui, o alegere care, după 23 de ani, continuă să fie o binecuvântare.
