Moștenirea Filozofică a unui Titan al Teatrului Românesc
Octavian Cotescu, un nume emblematic în lumea teatrului românesc, a lăsat în urmă nu doar o carieră strălucitoare, ci și o poveste de viață marcată de dedicare și sacrificiu. La doar 54 de ani, Cotescu ne-a părăsit, dar nu fără a inspira generații întregi prin iubirea pură față de fani și artă. Povestea sa continuă prin fiul său, care a ales calea spiritualității.
Un început strălucitor
Născut la Dorohoi, pe 14 februarie 1931, Octavian Cotescu a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Iași în 1950. Debutul său pe scena Teatrului Bulandra, cu piesa „Pădurea” de Aleksandr Ostrovski în 1951, a fost doar începutul unei cariere fascinante.
Un artist al devotamentului
Cariera sa a atins culmea succesului cu roluri memorabile, precum cel din „Operațiunea Monstrul” în 1976, alături de grei ai scenei precum Marin Moraru și Toma Caragiu. În viața personală, Cotescu a fost căsătorit cu actrița Valeria Seciu și a fost tatăl lui Alexandru, devenit călugăr pe Muntele Athos.
Ultimele zile de sacrificiu
Cu sănătatea șubrezită, Cotescu nu a renunțat la dragostea sa pentru public. Ion Beșoiu povestește cum, cu un devotament impresionant, Cotescu a refuzat să anuleze un spectacol, afirmând: „Publicul ce face? Pleacă acasă? Ce vină are el că nu mă simt eu bine?”
Un final ce a lăsat o lecție
Deși sfătuit să se odihnească, Cotescu a continuat să joace până în ultima clipă, demonstrând că meseria de actor este una de vocație. După ultimul spectacol, a fost spitalizat, dar nu a mai putut fi salvat. Moștenirea sa rămâne una de neclintit, o lecție despre dragoste pentru scenă și artă.
Etichete: credinta fiu, iubire fani, moarte tragica, Octavian Cotescu, titan teatru
