Înțelegerea deciziilor dificile: Distanțarea de părinți și prejudecățile care o însoțesc
Te-ai întrebat vreodată ce se ascunde în spatele deciziei dificile a unor copii adulți de a-și întrerupe legăturile cu părinții? Studiile arată că părinții adesea nu recunosc rolul pe care comportamentele lor l-au avut în această ruptură, în timp ce copiii adulți pot articula clar motivele pentru care se simt neapreciați sau neacceptați. În această lume a dinamicii abuzului, miturile devin rapide instrumente de victimizare.
1. Prejudecata că cei care aleg distanțarea nu au valori familiale
Una dintre cele mai frecvente concepții greșite este că persoana care dorește să se distanțeze nu prețuiește familia. Aceasta presupunere greșită sugerează că problemele ce duc la ruptură sunt banale sau ușor de rezolvat. De fapt, cei care aleg să se rupă o fac de obicei ca ultimă soluție, după ce au încercat toate căile posibile pentru a construi o relație pozitivă.
2. Prejudecata că cei care aleg distanțarea sunt cruzi și nerecunoscători
Există o percepție larg răspândită că acești copii sunt nemulțumiți sau răi. Însă, multe dintre persoanele cu care am lucrat, care s-au distanțat de părinți, au fost fie respinse cu zgomot pentru alegerile lor de viață, fie au avut motive puternice și adesea dureroase pentru a nu-i mai vedea.
3. Prejudecata că distanțarea rupe familia
Statisticile privind distanțarea par alarmante, dar este timpul să ne întrebăm: în realitate, sunt familiile chiar „sfâșiate”? Alegerile de a merge fără contact sunt adesea asemănătoare cu un om care prinde o salvare de la un vas scufundat. Este o decizie inteligentă atunci când ești abuzat, neglijat sau folosit.
4. Prejudecata că există un singur motiv pentru distanțare
Reducerea vinovăției la părinți poate ignora numeroasele interacțiuni care pot duce la o ruptură între părinte și copil. Fiecare parte implicată are, de obicei, o viziune diferită asupra motivului distanțării, datorită nuanțelor în interpretarea situației. Părinții pot crede că ruptura este rezultatul divorțului sau al dezaprobării partenerilor copiilor, în timp ce copiii adulți percep toxicitatea, abuzul sau neglijarea ca fiind cauzele reale.
În final, există multe fețe ale acestei povești complexe, iar adevărul este că distanțarea de părinți nu este o alegere ușoară, ci o opțiune necesară pentru sănătatea mentală și emoțională a celor implicați.
